Traim intr-o societate in care acte firesti precum nasterea naturala sau alaptarea au devenit “alegeri de lifestyle”. Corect (politic) e sa spunem: fiecare face cum vrea.
Iar eu am vrut nastere naturala. Fara provocarea travaliului. Fara anestezie epidurala.
Da, am avut de ales.
Sunt o femeie sanatoasa, am avut o sarcina fara probleme si am fost intr-adevar in pozitia privilegiata de a alege.
Inca de dinainte sa raman insarcinata, am privit nasterea naturala ca pe un act suprem al feminitatii, ca pe un moment de maxima forta. Dincolo de scenele penibile din serialele cu medici, dincolo de durere, de pozitia total inconfortabila si de tot circul care vine la pachet cu o nastere in spital, eu vedeam totul ca pe o experienta spirituala, ca pe un moment in care suntem mai aproape de divinitate, oricare ar fi ea.
Sarcina, legatura profunda cu fiinta din pantece, nu a facut decat sa-mi intareasca aceasta convingere. Nu puteam concepe sa nu traiesc experienta nasterii, sa nu fiu “acolo” cand copilul meu vine pe lume.
Dincolo de firescul de necontestat, nasterea naturala, neasistata de medicamente, are o multime de avantaje: organismul mamei se autoechilibraza; nefiind luat prin surprindere, sistemul hormaonal are timp sa-si ajusteze productia de hormoni specifici. Pentru bebelus, trecerea prin canalul vaginal faciliteaza o tranzitie naturala spre noul mediu de viata, activeaza anumiti centri nervosi si asigura popularea cu bacterii a sistemului digestiv. Mama poate alapta imediat dupa nastere si poate avea grija singura de bebelus. Recuperarea post natala este mult mai rapida si riscurile instalarii unei depresii post natale scad semnificativ.
Spre fericirea mea, toata aceasta “teorie” si-a gasit echivalent in realitate. Am nascut relativ usor (spun relativ pentru ca nu am scapat si de faimoasa perfuzie cu oxitocina care, chipurile, “m-a ajutat sa nasc mai repede”). Mi-am dat seama cat de importante sunt respiratia si puterea de concentrare.. Nimeni si nimic nu conteaza in momentele alea – doar tu si copilul tau.
Durerea e crancena. Spre finalul travaliului durerea era atat de mare incat eram pregatita sa dau uitarii orice convingere si sa strig “vreau ceva, orice!!”. Am aflat apoi ca asta se intampla frecvent. Din fericire, durerile cele mai mari vin atunci cand e prea tarziu pentru anestezie. Si de fapt sunt dureri frumoase, care te aduc din ce in ce mai aproape de puiul tau.
Expulzia a venit ca o imensa usurare, cu un val de fericire si portie sanatoasa de bocit. Am alaptat la 2 ore dupa nastere si am avut bebelina in grija inca din prima noapte. Nu a primit supliment cu lapte praf, nu a avut nevoie de ingrijiri speciale. Primele luni au fost mult mai usoare decat am fost prevenita – lipsite de nopti albe, de colici, de cearcane.
Regret alegerea facuta? Nici o secunda!
Ce as face diferit? As naste acasa. Sau intr-un spital cu adevarat baby friendly, in care oxitocina, epiziotomia si indepartarea bebelusului de mama dupa nastere nu sunt practici “normale”. Pentru ca mie nu imi place normalitatea societatii in care traim. Imi place normalitatea speciei mele, care a evoluat de-a lungul a sute de mii de ani. Natura stie un pic mai bine, nu credeti?
Articol de Alexandra Saceanu
La fel a fost si nasterea fetitei mele…am o fetita minunata si-i multumesc Bunului Dumnezeu. Si imi doresc f mult ca si urmatoarea nastere sa fie tot naturala. Simtind durerea nasterei cred k ajungi sa simti legatura dintre tine si fiu mai mult stiind prin cate ai trecut ca sa il ai..sa il nasti… durerea de la nastere e cea mai frumoasa durere pe care o poti avea, iar lacrimile de dupa sunt cele mai dulci lacrime de fericire.
Nu inteleg placerea de a te chinui , de a ramane cu sechele fizice si psihice dupa o nastere naturala , cand Slava Domnului s a inventat anestezia, cezariana etc.
Din prima clipa de cand am aflat ca sunt insarcinata am stiut ca mereu o sa fac ceea ce trebuie pentru copii mei indiferent de consecintele pe care le poate avea acesta decizie asupra mea. Am stiut ca o sa nasc natural si ca o sa alaptez oricat vrea puiul. Am nascut de doua ori, experiente total diferite. Prima oara am avut 24 de ani, mica si naiva, am ales un spital de stat si nasterea a fost pe masura:) A doua oara am fost mai desteapta in alegere si am nascut exact asa cum imi doream, fara medicamente, fara taieturi, fara cordon taiat si see you skin on skin.
Mi se pare fantastic nivelul la care s-a ajuns sa fie contestata natura, cum un fenomen perfect pana in cele mai mici amanunte cum este nasterea a ajuns sa nu mai poata fi posibil (in opinia multora) fara interventie medicala.
In ultima instanta fiecare alege ceea ce vrea si suntem suma deciziilor noastre. Mai grav este ca ele se rasfrang si asupra celor ce vin si care nu au nici o vina.
:*
Oricum taietura se face doar la prima nastere, la urmatoarele nu mai este nevoie.
Intr-adevar, nasterea naturala trebuie sa fie o experienta magnifica. Insa…exista si situatii in care procesul nasterii este atat de anevoios incat copilul este cel care sufera, in unele cazuri venind in lume cu trupul frant, poate chiar cu sechele pentru toata viata.
Din prima clipa de cand am aflat ca sunt insarcinata am stiut ca mereu o sa fac ceea ce trebuie pentru copii mei indiferent de consecintele pe care le poate avea acesta decizie asupra mea. Am stiut ca o sa nasc natural si ca o sa alaptez oricat vrea puiul. Am nascut de doua ori, experiente total diferite. Prima oara am avut 23 de ani, mica si naiva, am ales un spital de stat si nasterea a fost pe masura:) A doua oara am fost mai desteapta in alegere si am nascut exact asa cum imi doream, fara medicamente, fara taieturi, fara cordon taiat si cu skin on skin.
Mi se pare fantastic nivelul la care s-a ajuns sa fie contestata natura, cum un fenomen perfect pana in cele mai mici amanunte cum este nasterea a ajuns sa nu mai poata fi posibil (in opinia multora) fara interventie medicala.
In ultima instanta fiecare alege ceea ce vrea si suntem suma deciziilor noastre. Mai grav este ca ele se rasfrang si asupra celor ce vin si care nu au nici o vina.
Frumos scris articolul. Imi place cum ai descris experienta nasterii. Si eu am nascut natural, fara anestezie, fara oxitocina, doar cu no spa pe vena. No-spa-ul mi l-a dat moasa cand am implorat-o la un moment dat. Eu am vrut epidurala, dar la mine s-a petrecut totul foarte brusc- de la 2 cm dilatare am sarit direct la 8,5 cm. Am sarit peste nivelul de dilatatre la care se face epidurala. Asa ca….am nascut fara. Si nu regret absolut nici un moment. Daca ar fi sa o iau de la inceput si as putea sa aleg tot asa as naste. Intr-adevar au fost dureri foarte mari, dar este adevarat ca dupa nastere, se uita. De fapt nu se uita, dar se trece peste, in momentul in care iti vezi copilul. Medicul meu nu a incurajat absolut deloc nasterea cu cezariana decat in conditiile in care ar fi fost obligatorie din punct de vedere medical. Stiind ce opinie are vis a vis de cezariana, nici nu am indraznit sa pomenesc asa ceva. Deci si daca m-ar fi tentat tot nu as fi avut nici o sansa. Nasterea a fost usoara, m-am internat la 1 noaptea iar la 6,45 s-a nascut Sofia, scumpa mea fetita. Imi pare bine ca am putut naste natural, ca am trait aceasta experienta
Imi place ceea ce ai scris despre nasterea ta si ca moasa apreciez mai ales faptul ca ia fost f sincera si nu ai „idealizat” nasterea ta …asa cum fac f multe mamici dupa ce trec prin acesta experienta si incep sa povestesca despre ea altora…Intr-adevar momentul acela de durere crancena este o „poarta” prin care nu este deloc usor sa treci…
Nasterea insa reprezinta o experienta la fel de puternica si pentru o femeie care ajunge sa nasca prin operatie cezariana datorita unor motive reale independente de vointa ei . Si acolo exista aceeasi „poarta” de trecere pe care femeia o simte in momentul in care anestezia operatiei a trecut si simte durerea taieturii…
M-ar face placere sa ne cunoastem.
Frumos articolul, frumoasa experienta nasterii! Imi place la nebunie faptul ca tot mai multe femei vor sa aleaga si aleg… Ca sarcina si nasterea nu mai sunt vazute ca niste boli care trebuie tratate in spital.
Si eu as fi ales nasterea naturala, insa din pacate nu s-a putut, asa ca am ajuns la cezariana. Experienta a fost ok, nimic de zis, dar daca lucrurile se pot intampla foarte bine asa cum au fost lasate de la natura, de ce sa intervenim acolo unde nu este necesar?
Roxi, multumesc :)
Din pacate medicul meu nu m-a sustinut deloc, a inceput prin a sugera cezariana pe la 37 de saptamani, iar cand am ajuns la 41 deja m-a chemat la spital si a trimis anestezista sa-mi faca chestionarul. Cu ultimele puteri (eram speriata rau) am refuzat si am intrat in travaliu 3 zile mai tarziu :)
Imi place articolul tau, citindu-l nu fac decat sa te aprob, abslut tot ce ai scris mi se potriveste, am nascut si cu tine cu un medic „normal” care mereu mi-a spus ca trebuie sa nasc „normal si cu dureri”, nu altfel. Natura ne-a lasat pe toti asa cum trebuie sa supravietuim si sa ne fie bine, noi ii punem piedici acolo unde putem…incepand cu cezariana, anestezii de tot felul, infasatul „sarmaluta”, suplimente de apte atunci cand mama are lapte dar „nu e bun”, tinut bebele in casa cu saptamanile, antibiotice la prima tuse, ..si asta e doar un inceput….l