Hormonii si slabirea

In primii ani de viata, grasimea baietilor si a fetitelor este repartizata egal pe tot corpul. Bebelusii si copiii foarte mici sunt durdulii in acelasi fel.
In momentul pubertatii, grasimea baietilor se muta. Ea se retrage din partea inferioara a corpului si creste in cea superioara. La fete, ea ramane in partea de jos. Hormonii sexuali si-au facut datoria.
Dupa menopauza, grasimea femeilor nu scade de-adevaratelea in partea inferioara, ci are tendinta (daca se produce ingrasarea) ca, in absenta unui tratament hormonal substitutiv, sa se dezvolte preferential mai sus de nivelul ombilicului.
Hormonii feminini, estrogenii si progesteronul, secretati de ovare, stimuleaza crearea de adipocite(celule de grasime) situate pe solduri si coapse. Le maresc acestora si dimensiunile: aceste celule sint mai mari, astfel ele oferind o mai buna capacitate de stocare.
Hormonii masculini, androgenii, secretati de testicule, au un rolul opus: ei franeaza adipocitele fesiere si toate celelalte adipocite aflate in aceasta regiune.
Atunci cand, in jur de cincizeci de ani, hormonii feminini dispar, silueta devine incet-incet mai androida, mai masculina.
Totusi, sunt rare femeile care fac, precum barbatii, o burta mare! Intr-adevar, glandele noastre suprarenale secreta hormoni steroizi. Acestia au o structura chimica apropiata de a estrogenilor si a progesteronului si tesutul nostru adipos beneficiaza de proprietatea de a-i transforma ca atare. El nu furnizeaza tot atatia hormoni feminini ca si ovarele, atunci cand acestea functionau, dar, totusi, acestia sunt suficienti pentru a mentine o situatie rezonabila in materie de silueta.
Cu cat stocul de tesut adipos este mai mare, cu atat vor fi transformati mai multi steroizi. Iata de ce femeile mai plinute isi pastreaza, cu varsta, silueta feminina, in timp ce femeile slabe devin mai masculine. Atunci cand menopauza este neutralizata printr-un tratament hormonal substitutiv (ceea ce este totdeauna de dorit), nimic nu se schimba.
Hormonii sexuali nu sunt singurii care intervin in repartitia si capacitatea de stocare a adipocitelor noastre. Alti hormoni, corticoizii si insulina, intervin si ei, ceea ce, intr-adevar, nu simplifica deloc lupta noastra anti-grasime.
Hormonii corticoizi, secretati tot de glandele suprarenale, deschid poarta pentru stocarea grasimilor in adipocitele de pe abdomen. Fara ca acesta sa fie locul unde stocul feminin este cel mai important, exista, totusi, pe burta un strat de tesut adipos, ale carui celule nu asteapta decat sa se umple. Ori, acesti corticoizi sunt fabricati sub influenta stressului (adesea sunt numiti si „hormoni ai stressului”).
Revarsarile de adrenalina nu sunt nici ele deosebit de favorabile pentru un abdomen plat. Nici tutunul si nici alcoolul, care fac adesea pereche cu stressul: ele actioneaza in acelasi fel. Ceea ce explica existenta unor pantece rotunde (datorita grasimii si nu „balonarii” digestive!), stil sarcina in patru luni, chiar si atunci cand greutatea este normala…
Dar si o veste buna, atunci cand nu mancam, aceeasi adrenalina se repede sa caute lipidele stocate in abdomen si sa le elibereze, pentru a compensa lipsa de energie.
Insulina, produsa de pancreas, sub influenta glucozei aflate in sange, deschide larg si generos toate usile pentru toate adipocitele, indiferent unde se gasesc acestea. Datorita ei, acestea cresc si se fac frumoase. Dar noi, nu! Cu cat mancam mai mult, cu atat secretam mai multa insulina si cu atat ne ingrasam mai mult.
Hormonul de crestere mobilizeaza grasimile si creste sinteza de colagen si elastina din piele. Totusi, pentru a secreta acest hormon corpul trebuie privat de zahar si are nevoie de somn.

Hormonii tiroidieni sunt poate cei mai importanti in slabire: ei regleaza metabolismul, ceea ce numim in mod comun „arderi”. De asemenea, hormonii tiroidieni reduc retentia de apa si dau energie, atat mentala cat si fizica.